Un alt punct de vedere al poticnirii românilor

20 Martie 2015 Lasă un comentariu

Ok, am înțeles că Românii au avut o istorie destul de sumbră, în care le-au fost îngrădite o grămadă de treburi. Și ca un recent istoric, mă refer aici desigur, la perioada comunistă.

Oare cât timp o să mai privim trecutul jegos pe care l-am avut, ca să ne facem o imagine a unui viitor rentabil? Sunt de acum 26 de ani de când România a devenit „liberă” și noi tot într-acolo avem gaturile sucite.

Înteleg că nu am trăit in acea perioadă ca sa pot justifica ce scriu, si pot fi blamat pe aceasta cale, însă cât timp vom mai da vina pe un sistem și niște oameni în loc să ne uitam la situația noastră din prezent? E ca si cum am inainta cu spatele privind spre trecut. Si ne construim viitorul doar cu asta.

Sau cauta cineva vreo explicatie pentru ce s-a intamplat? Cat timp sunt acei cineva, dispusi sa astepte o explicatie, iar dupa aceea sa astepte momentul sa decida cand sa incerce sa inceapa schimbarea? Daca e asa cum sună, cel mai probabil ca voi deveni pesimist mult mai repede.

Mi-a fost dat sa ma nasc la putin timp dupa marea vâltoare, insa oare cat imi mai va fi bombardat capu cu filme avand scenariu despre acea perioada,  reportaje cu cozile de la paine sau butelii, referiri in presa ca si cum ar fi fost ieri. Mortul se tine el 3 zile pe masa dar va fi ingropat pana la urma. Sunt bocete sunt si bocitoare, dar apoi lumea isi continua mersul ei.

Tind sa cred ca tot acest fenomen e folosit doar ca o scuza la multe dintre trasaturile umane pe care le avem: lene, dezinteres, ignoranta, incapatanare, delasare etc.

Nu e usor in zilele noastre traind aici, in Romania. Literalmente marea majoritate trebuie sa supravietuiasca, si asta implica mai mult efort din toate punctele de vedere. Insa ca dracu sa nu fie atat de negru, hai sa ne comparam cu perioada predecembrista si vedem: „da dom’le e grele la noi in tara, dar iti mai aduci aminte cand  mancai salam numai din soia? , eeh vezi dom’le ?”

Cred ca singura noastra sursa ca punct de reper pentru evoluria tarii noastre a ramas doar acea perioada. Și ne place ca romani să ne folosim de ea. Când ne merge rau  aud ca ” era mai bine pe vremea lu’ Ceausescu. Eha toata lumea avea un loc de munca.”. Cand ne merge mai bine ” Ah ce bine ca suntem liberi nu ca inainte de ’89 cand aveam paine la ratie”. Si e enervant, e sacaitor.

A fost dureros, a fost aiurea, naspa, urat etc. Am auzit , am ascultat,am luat aminte. Cei tineri de dupa cu ce sunt de vina? Sunt si ei molipsiti cu aceeasi mentalitate in loc sa fie cu adevarat liberi. Liberi si cugetatori in gandire.

Anunțuri
Categorii:Jurnal de bord

Eul

Eul e cel mai mare șarlatan la care ne putem gândi, pe care ni-l putem imagina. Pentru-că nu-l vezi. Și cea mai mare escrocherie e… „Eu sunt Tu”. Problema e că eul se ascunde în ultimul loc, în care ai căuta, în sinea lui. Își deghizează gândurile sale, în gândurile tale, sentimentele sale în sentimentele tale. Tu crezi că el e tu.

Nevoia oamenilor de a-și proteja eul nu cunoaște limită. O să mintă, o să înșele, o să fure, o să omoare, o să facă tot ce este necesar, pentru a menține ceea ce noi numim limitele eului. Oamenii nu au nici cea mai vagă idee că sunt întemnițați. Nu știu că există un eu. Nu știu să facă diferența. La început e dificil pentru minte să accepte că e ceva acolo, dincolo de ea, că e ceva de valoare mai mare, și de capacitate mai mare, care discerne adevărul, decât ea.

În religie, eul se manifestă drept Diavol. Desigur, nimeni nu realizează, cât e eul de isteț, pentru că a creat Diavolul, ca să dai vina pe altcineva. Prin crearea acestui dușman, imaginar etern, de obicei a creat un dușman adevărat pentru noi, iar asta devine o amenințare pentru eu, dar e de asemenea și creația eului.

Nu există nici un dușman extern, indiferent de ce-ți spune acea voce din capul tău. Toate percepțiile unui dușman sunt proiectări ale eului ca dușman. În acest sens se poate spune 100% din dușmanii noștri externi sunt din propria noastră creație. Cel mai mare dușman al tău, e propria ta percepție, propria ta ignoranță, propriul tău eu.

Sursa: Revolver (2005)

O enigmă

26 Aprilie 2013 2 comentarii

O sa scriu in acest moment o enigma care mi-a dat bataie de cap atat mie cat si colegilor mei din cadrul cursului de psihanaliza. Dar inainte sa scriu despre asa ceva sa va spun cum a inceput. Un psiholog, fenomenolog sau ce o fi a venit din Franta nu stiu exact pentru-ce.

Important e ca el se afla la noi la curs, cu scopul de a ne explica ce este fenomenologia. Si a intrat in sala, un om care era tot numai un zambet, imbracat casual, cu un tricou simplu alb, neemanand vreo urma de autoritate stiintifica. Se purta exact cum ii venea lui mai bine.

Si cand a intrat se aseaza cu fundul pe catedra si zice: va spun o enigma, pentru-ca voua cei de la psihologie va place sa dezlegati enigme. Actiunea acestei enigme se poate intampla in realitate, in fiecare zi, in orice tara, cu persoane reale, deci nu e nimic inchipuit, si cum zicea el mereu „est tres facile”. Aveti la dispozitie 45 de minute sa puneti intrebari care sa conduca la dezlegarea acestei enigme, dar intrebari la care se poate raspunde cu DA sau cu NU.

Si stam noi toti si care mai de care puneau intrebari care sa conduca la rezolvarea acestei enigme. Ei bine si pana la urma nimeni dintre noi nu a reusit sa o rezolve. Enigma suna in felul urmator:

„O persoana era urmarita de o masina de politie care era insotita si de o masina de pompieri. La un moment dat toti se opresc deodata. De ce? „

 

Pareri personale despre impactul si rostul tehnologiei in educatie

18 Aprilie 2013 Lasă un comentariu

Fiind mai nonconformist de fel, incep prin a aduce o critica conservatoristilor care predind ca doar valorile clasice, arhetipale sunt cele mai esentiale pentru dezvoltarea si educatia fiintei  umane.

Tind sa il aduc aici in prim plan pe Darwin, prin teoriile lui asupra evolutionismului si sa ader la acest sistem de credinte si valori cum ca, nu neaparat din maimuta, dar ca specia umana se afla intr-o continua evolutie, daca o pot numi asa intelectuala, rationala, sofisticata.

De la simplul băț care ajuta la scormonirea unui musuroi de termine, s-a ajuns in zilele noastre la cele mai cunoscute si dezvoltate tehnologii, care pentru multi constituie inca un mister legat de cum acestea functioneaza.

Si cum spune un meme de pe 9gag.com, But whait there is more, asa pot spune si aici, ceea ce cunoastem in momentul de fata legat de tehnologie nu se afla intr-un punct terminus, adica nimic sa  nu mai poata fi inventat, dezvoltat. Stiinta va avea grija ca sa se ocupe de “odrasla” sa, tehnologia, si o va ajuta sa creasca si sa creasca si sa creasca pana, nimeni nu stie pana unde se poate ajunge.

La noi in Romania , aceste intrebari la marea majoritatea a oamenilor, nu au nici cea mai mica validitatea posibila, si spun asta cu mana pe inima. Tot ce scriu eu in acest moment, implicit se poate referi numai la tineret, la generatiile din preajma evenimentelor ’89, si nici decum la cei mai in varsta si aici ma refer inclusiv  la familia si rudele mele. Istoria, societatea, se transforma.

Cand eram mic, desi sunt nascut in ’91, nu stiam ce e ala telefon mobil, daramite calculator. Toata ziua eram afara si ma jucam cu betzele cu un prieten de-al meu crezandu-ne muschetari, toata ziua jucam gropita cu monezi de 100 de lei, toata ziua jucam 2 4 6, toata ziua alergam pe afara si cutreieram toate colclaurile din jurul orasului meu si veneam acasa julit si cu hainele murdare, toata ziua nu aveam nici o grija decat cheia pe care o purtam la gat legata cu un siret de papuc, toata ziua mergeam in padure sa cautam melci si apoi puneam pariu pe care dintre ei va ajunge primul la destinatie, toata ziua faceam colectie cu cartonase cu pikachiu, toata ziua cautam rame ca sa mergem la pescuit la o balta de la marginea orasului, toata ziua noi eram copii tineri si ne vedeam de ale noastre. Noi eram stapanii universului.

Si acum cand ma uit la generatia care am fost si eu odata ,ma mir, si cateodata privesc cu ochi rai cand un plod de 7 ani si un chibrit , are un telefon,  atentie mult superior tehnologic decat al meu. Si imi pun intrebari precum:  Da copilaria astuia unde a fugit? El nu mai iese afara sa alerge sa-si faca prieteni reali, sa se joace”victoria” cu o chisca de minge desumflata, sa rada si sa se bucure de soare de iarba si de clipele minunate pe care ar trebui sa le traiasca?

Si apoi imi vin in minte alte idei: as putea sa privesc cu ochi buni? Ar putea tehnologia asta, pe care o consideram noi  momentan ultradezvoltata sa aduca beneficii omenirii?

DA. Si dau la o parte toate privirile rele pe care le-am proiectat, dau la o parte( si egoist fiind) si pe acel copil care nu-si traieste copilaria ( egoist pentru-ca nu-mi pasa daca el isi traieste copilaria sau nu, eu mi-am trait-o, in rest nu-mi mai pasa), sau poate ca el considera ca aia e copilaria adevarata, nimeni nu poate sti, dar din moment ce el se simte bine, nu cred ca ar trebui  sa ne amestecam.

In fine, copilul a fost un exemplu izolat. Educatia care rezulta din acest aspect este cea mai importanta. Si inainte ca sa imi dau cu parerea si despre acest aspect voi povesti o poveste care mi-a povestit-o colegul meu de camera si care i s-a intamplat unui alt coleg de-al lui:

La seminarul de marketing, stundentul X trebuia sa aiba o prezentare despre tema propusa in ziua respectiva si a facut asta prin intermediul unui power-point. Din graba, laptopul pe care l-a adus ca suport didactic, si ulterior conectat la un video-proiector, nu avea la el incarcatorul, si prin urmare el se baza doar pe baterie.

Exact in plina prezentare laptopul se declara mort. In secunda 2, abil fiind, acel student si-a scos din buzunar smartphone-ul pe care avea prezentarea, a facut o conexiune si a reusit fara probleme sa prezinte in continuare. Ideea interesanta este ca profesoara l-a apreciat si mai mult pe acest student care in situatii de criza –- cu ajutorul tehnologiei– a reusit sa treaca dincolo de obstacol fara prea mari probeme.

  • Cu tehnologia de azi , putem avea acces oricand la internet si la surse informative atat de vaste incat mintea noastra este prea limitata. Trebuie doar sa profitam din plin de ea.
  • Nu cunosti un cuvant, mergi din 2 pasi pe wiki, google,dex etc si amd.
  •  In cateva secunde poti vizita cele mai importante opera de arta din Ermitaj.
  • Tableta – in timp ce mergi cu metroul sau tamvaiul te poti juca cel mai interesant joc sau poti rasfoi cu usurinta materialele pentru cursul pe care il ai peste 14 minute.
  • Asculti o melodie la terasa unde te afli si mori de nerabdare sa stii cine canta, pe un soft de sound recognizer dai record – play si in cateva secunde stii toata istoria trupei respective dar si cum le chema pe mamele fiecarui membru al echipei.

Cu tehnologia folosita in intreg elementul ei , putem sa descoperim adevarate comori. Tehnologia serveste educatiei.

Incredibil de rapid poti stabili conexiuni cu persoane din Africa de sud sau Islanda, sa poti sa iti impartasesti idei,  moduri de viata, te poti face remarcat sau poti sa remarci pe cineva.

In orice caz oricum eu cred ca tehnologia duce educatia la un alt nivel. La un nivel mult superior.

Cine nu se adapteaza la transformarile prezentului  va fi condamnat sa traiasca intr-un trecut continuu.

Capcana de soarece

15 Noiembrie 2012 Lasă un comentariu

Un soarece privea prin crapatura unui perete cum fermierul si sotia acestuia desfaceau o sacosa plina. „Oare ce feluri de mancare contine?” se intreba acesta. A fost devastat cand a descoperit ca din sacosa a scos si o capcana de soareci.

Fugind repede in curtea din spate a strigat in gura marel: „In casa se afla o capcana de soareci, in casa se afla o capcana de soareci!!! ”

Gainile ciugulind si scurmand, si-au ridicat capul si i-a zis: „Domnule Soarece,noi credem ca asta te priveste pe tine, si nu pe noi.Nu putem fi ingrijorate din cauza asta”.

Soarecele atunci a fugit catre porc si i-a zis:  „In casa se afla o capcana de soareci, in casa se afla o capcana de soareci!!! ” Porcul il simpatiza pe soarece dar cu toate astea i-a zis: „Imi pare tare rau Domnule Soarece,dar nu pot face nimic altceva decat sa ma rog pentru tine. Fii sigur ca te voi aminti in rugaciunile mele”

Soarecele a fugit atunci la vaca si i-a zis: ” „In casa se afla o capcana de soareci, in casa se afla o capcana de soareci!!! ” Vaca i-a replicat: Vai Domnule Soacere, imi pare tare rau, dar nu imi bag nasul in asa ceva, e treaba ta.”

Asa ca, soarecele s-a intors in casa, cu capul aplecat si dezamagit, cu gandul ca va trebui sa infrunte capcana pentru soareci singur.

In aceeasi noapte un sunet ciudat a strabatut casa, asemanator cu sunetul unei capcane care si-a prins prada. Fermierul si sotia lui s-au grabit ca sa vada ce au prins. Si in acel moment sarpele prins in capcana a muscat-o pe sotia fermierului de picior.Fermierul a dus-o repede la spital, si s-a intors acasa cu febra mare.

Toata lumea stie ca pentru a trata o febra iti trebuie supa de gaina, asa ca fermierul a luat cutitul si a mers repede in gradina ca sa faca rost de ingredientul pentru supa. Dar boala sotiei lui a continuat , asa ca prietenii si vecinii au venit sa aibe grija de ea, si sa stea langa patul ei ore la randul. Pentru a-i hrani, fermierul a folosit porcul. Sotia fermierului nu a dus-o prea bine: intr-un final a murit.Si au venit la inmormantarea ei foarte multi oameni, si fermierul a fost nevoit sa sacrifice vaca pentru a-i hrani pe toti.

Si in tot acest timp soarecele a privit totul prin crapatura din perete cu mare tristete. Asa ca data viitoare cand cineva are o problema si te gandesti ca nu te priveste, adu-ti aminte: cand cineva dintre noi este amenintat de vreo problema, cu totii suntem in risc.

Cu totii suntem in aceeasi calatorie care se numeste VIATA. Trebuie sa deschidem cate un ochi si pentru celalalt si sa facem un efort de a ne incuraja unul pe celalalt. Fiecare dintre noi este o piesa vitala in viata celuilalt.

 

 

Elefantul si franghia

11 Noiembrie 2012 Lasă un comentariu

Un om trecea pe langa niste elefanti, cand deodata se opreste, mirat de faptul ca niste creaturi asa de mari sunt legate de piciorul din fata cu o franghie foarte mica si subtire. Fara lanturi , fara cusca. Era evident ca oricand elefantii puteau rupe legaturile, dar fara nici un motiv nu o faceau.

A vazut atunci un ingrijitor in apropiere si a mers imediat sa il intrebe de ce aceste animale stau acolo asa pur si simplu fara incercarea de a scapa, de a fugi. „Ei bine”, a spus ingrijitorul, „cand aceste animale sunt foarte tinere si foarte mici, noi folosim acelasi tip de franghie la fel de lunga si la fel de subtire ca sa le legam, si, la aceasta varsta este indeajuns numai atat. In timp ce cresc ei sunt conditionati sa creada ca nu pot scapa. Ei cred ca franghia inca poate sa ii tina, asa ca ei niciodata nu incearca sa evadeze.”

Omul a ramas uimit. Aceste animale pot oricand sa evadeze din legaturile lor, dar pentru-ca ele cred ca nu pot, raman pe loc fara sa faca nimic.

Ca si acesti elefanti, cati dintre noi nu  trec prin viata ancorati in credinta ca nu pot face nimic, prin simplu fapt ca undeva in trecut nu am reusit sa trecem peste un anumit obstacol?

Esecul este parte din invatare. Niciodata nu trebuie sa renuntam in lupta cu obstacolele.

 

Sex on fire

12 August 2012 Lasă un comentariu

Aseara 11 august, intr-o sambata racoroasa am mers in asa numitul PUB- Motoc, sincer nici nu stiu de ce poarta numele asta, din punctul meu de vedere nici nu ar trebui.

In fine trecem peste faza cu numele, aseara in schimb s-a intamplat ceva special de ciudat in acest local. Si incep:

Nu am o piesa, o melodie preferata, sunt foarte multe piese care imi plac si nu pot face diferenta dintre ele; una din aceste melodii se numeste Sex on fire cantata de cei de la Kings of Leon, este o melodie speciala pentru mine, si atunci cand o ascult depun mult suflet. Dupa cate se pare in fiecare sambata in acest local despre care vorbesc este un fel de traditie nescrisa ca in playlist-ul dj-ului sa cante si aceasta melodie.

In orice caz, pe la ora 1, dupa multa multa comerciala, usor usor a urmat mult asteptata melodie(asteptata de mine), iar cand a inceput sa cante, eram in cercul meu de prieteni. Ei stiu cat de entuziasmat sunt eu cand ascult melodia respectiva, si probabil stiau ce va urma din partea mea. Adica multa dezinvoltura.

Cand a inceput melodia, analog vorbind, am simtit cum cineva imi pune o perfuzie prin care curge aceasta melodie, acest drog care mi-a facut seara frumoasa. Imediat corpul meu a inceput sa devina energic sa flutur din pletele mele care se afla in curs de crestere si sa recit versurile odata cu trupa.

Va spun sincer pe tot parcursul melodiei peste tot in jurul meu se auzea gloata vociferand diverse pareri unul catre altul asupra manifestarii mele(ceea ce am auzit eu):

„Ha ha uita-te ba la ala e dement gagiu” 

„Frate da asta e drogat rau”

„Wa ala se transforma”

Si asa mai departe pe tot parcursul melodiei.

CRITICI: taranii, marlanii si toti drojdierii care lucreaza cine stie pe unde pe la Husana sau pe la cine stie ce panificatie, care castiga 4 milioane pe luna si 3 paini pe zi si care nu ies niciodata din Husi, sau nu mai schimba canalele de televiziune macar sa mai vada si ei lumea asteapta ziua de sambata seara sa isi cheltuie ei banii pe care i-au strans cu sudoare si plini de faina, nu pe o bere ca deh ei sunt in bani isi cumpara 50 eventual 100 de vodca si stau toata seara cu paiu ala in gura si se uita la cum si cu ce mai este imbracat ala, cine pe cine cunoaste, gata sa se ia la harta de vreunu care din greseala in aglomeratia aia il calca pe picior, caci frate te rog papucii  astia ii am de la Palas. Cei care a doua zi povestesc cu patos cele intamplate cu o seara in urma si cat de tare s-au imbatat, si se gandesc unde o sa-si petreaca viitorul revelion, sau eventual urmatoarea betie.

Aceste canalii nu sunt altceva decat niste oi sclave intr-o stana, tematoare sa ridice capu din cauza societatii, care ii va considera „dement gagiu” „drogat rau” „transformat” si alte etichete.

Eu m-am distrat am trait momentul si putin mi-a pasat de ce zic ceilalti, ce alte critici jignitoare mai aduc; ei nu cunosc un sentiment de eliberare de traire la maxim a ceva. Asta mi-am spus.

Oamenilor, mesajul pe care vreau sa-l transmit : NU FITI SCLAVII SOCIETATII faceti parte integranta din ea dar nu fiti sclavi. Ca student la psihologie va spun urmatorul lucru pentru cei care poate nu stiu: MASELE DE OAMENI SUNT CEL MAI USOR DE MANIPULAT.  

Eu vad o masa de oameni ca o stana de oi prinsa intr-un tarc, si nu vad in jurul lor decat alte oi, sclave ca si ele. Dar ia gandeste-te daca esti inafara tarcului? Vezi si celelalte oi din alta perspectiva dar vezi si orizontul.

Tu care citesti acum aceste randuri TU AI O PERSONALITATE PROPRIE, ORIGINALA, DIFERITA FATA DE CEILALTI. Traieste-ti aceasta capacitate. Iti place sa scrii poezii?  SCRIE. Iti place sa alergi? ALEARGA Iti place sa citesti?  CITESTE,

ITI PLACE SA…………

Aseara mi-a placut sa dau din cap cand am ascultat melodia AM DAT DIN CAP. 

Mereu o sa ai parte de critici, jigniri, sau simti cum cineva iti sufla mereu in ceafa sa vada fiecare detaliu al imbracamintei tale. Nu zic sa fii rebel, sa nu mai discuti si cu altfel de oameni, sa te izolezi de societate, repet fii parte integranta din societate dar nu fi sclavul lor.

O apreciere, a ceea ce faci tu original cantareste mult mai mult decat toate criticile necunoscatorilor la un loc. Si te simti bine. INCEARCA.

Blogul Prof. Univ. Dr. Daniel DAVID: Pentru o Românie Raţională!

VALORI PERSONALE: TRADIŢIE (prin Bun simţ), EXCELENŢĂ (prin Raţionalitate/Gândire Critică), ONOARE (prin Curaj)

Diana.Elena.Stoica

Lifestyle de zi cu zi

Adriana Dănilă - Nephilim9's Blog

Imaginația bate inteligența!

My life as Ioana

Vise. Iubire. Miracole. Zâmbete. Poezie. Viață. Matei.

un loc liniştit

tăcerea se frânge când... plouă cuvinte

Pavel-Emilian Stan

Descoperă-ți pasiunea și vei găsi motivația și împlinirea!

%d blogeri au apreciat asta: